Leonid e un bunic ucrainean care a împlinit 80 de ani ieri și a sărbătorit la Centrul de Asistență Umanitară și Socială pentru Refugiați CTR Nicolina Tot de ieri, 18 ianuarie 2025, Leonid a devenit oficial membru al grupului ”Червона калина” (Călina Roșie).
Da, chiar așa, Leonid, bunicul blând și timid pe lângă care o vezi mai tot timpul pe Oxana, soția lui, a sărbătorit cei 80 de ani cu oameni adunați de prin toate zonele bombardate ale Ucrainei, care de ceva timp i-au devenit prieteni.
”Toți l-au sunat, mi-a spus aseară Oxana. Și băieții (toți în Ucraina) și fata (parcă în undeva în Anglia) și cel mai greu i-a fost surorii lui, care locuiește în Zaporojie, într-o zonă în care au fost bombardamente chiar ieri și ore multe nu au avut electricitate. Până la urmă, a reușit și ea.”
Am întrebat dacă a primit cadouri, pentru că în mintea mea, omul, de ziua lui, și încă la așa un număr de ani, ar trebui să se bucure măcar puțin.
”Să vă spun: eu fac voluntariat la Armata Salvării aici în Iași, mi-a spus Oxana, iar într-o zi am găsit printre donații o cană mare. Noi am avut vie și livadă, iar Leonid făcea vin, eu dulcețuri, mai vindeam produse și pe la prieteni. Mi-am spus că dacă vom reuși să ne întoarcem, tare s-ar bucura Leonid să bea vin cu cana aia.”
Da, Leonid s-a bucurat de cadoul care i-a fost dat cu drag de soția lui.
”Ce e acasă la voi acum, Oxana?”
”Avem vecini foarte buni și după ce am plecat, o perioadă au mai îngrijit via, dar până la urmă livada s-a uscat și via la fel. Leonid a lucrat în armată și apoi la CFR, iar după pensionarea lui ne-am mutat lângă Odesa, foarte aproape de mare și ne-am făcut grădină, livadă, vie. Acolo se trage mult acum, pentru că zona este foarte importantă și au plecat mulți oameni”- ne spune Oxana.
Despre casă e cel mai greu să vorbești cu ucrainenii refugiați, mai ales cu vârstnicii, așa că nu insist să întreb mai mult.
Nici despre copii și nepoți, pentru că știu dintr-o discuție anterioară că trei dintre ei luptă, și asta i-a făcut pe Oxana și Leonid să se implice în diverse activități, ca să nu fie numai cu ochii pe știri.
Oxana de pildă a început să picteze de când a venit aici, face voluntariat, scrie versuri, lucrează mult de mână și mai ales a strâns lângă ea un grup de septuagenari și octuagenari care și-au găsit adăpost în Iași.
Grupul lor are deja o denumire-Червона калина și se întâlnesc la Centrul de Asistență Umanitară și Socială pentru Refugiați CTR Nicolina.
Călina roșie. Întâi au fost numei femei pentru că au simțit că numei ele între ele pot să plângă după viața lăsată în urmă, să-ți împărtățească îngrijorările și să învețe să trăiască ceea ce le oferă fiecare zi acum.
Mai mult chiar, se ajută una pe alta și deseori vin la atelierele de sâmbătă cu ditamai sacoșele în care e câte ceva de dat celorlalte.
Pe masă uneori apare o prajitură, o tartinută cu gustul de acasă, ceva care e de neapărat de împărțit cu celelalte.
După un timp, când probabil s-au mai liniștit doamnele, au admis că bărbații pot veni și ei, iar de ieri Leonid a devenit oficial noul membru al grupului.
Când am încercat să aflu cum au admis și bărbații, Oxana a râs și a spus: ”unde intră acul intră și ața”.
Călina roșie, mi-a explicat Oxana e fructul care rămâne și după ce vine zăpada, se vede ca o boabă însăngerată din albul zăpezii.
Eu am văzut Călina roșie într-o excursie, în nord, în pădurile tăcute de pin, unde nici glasul păsărilor nu mai e și la marginea drumului de dincolo de izbele din bârne de lemn.
Când dispare aproape vegetația, călina roșie rezistă și asta te face să iei aminte.
Centrul de Asistență Umanitară și Socială pentru Refugiați CTR Nicolina funcționeză ca parteneriat între FONSS, Primăria Municipiului Iași și Asociatia Afterhills.
Activitățile centrului sunt susținute în prezent de UNHCR, the UN Refugee Agency .