8 martie. Pentru femeile mame, ziua aceasta înseamnă bucuria adusă de copilul care te vede ca întâia dintre femeile din viața lui.
Sunt însă femei cărora un nenorocit de război le-a luat fericirea acesta. E suficient să te gândești la asta și înțelegi pe deplin ce face un război oamenilor.
Valentina e unul dintre cei mai demni oameni pe care îi găzduim de aproape trei ani în Centrul de asistență umanitară și socială pentru refugiați Nicolina Iași.
Când viața a lovit-o luându-i o parte din inimă, durerea ei ne-a paralizat. Centrul a devenit rece ca o piatră de mormânt.
N-a fost mamă care să nu se teamă pentru copilul ei întâlnindu-se fie și pentru câteva clipe cu povestea Valentinei. Admirabilă însă, a găsit puterea să trăiască așa cum ar fi vrut baiatul ei, care a trimis-o aici să o știe la adăpost.
Durerea nu va trece, cu siguranță.
Viitorul nu mai există pentru ea, pentru că viitorul era el.
Există însă viața, ca o datorie de onoare a mamei care și când copilul a trecut spre veșnicie, se sacrifică trăind pentru a da sens jertfei lui.